Ai o factură veche de 4, 5, poate 7 ani. Stă într-un sertar virtual, te enervează când o vezi, dar ai renunțat s-o mai urmărești. „Trecut de 3 ani, nu mai am ce face" — ai auzit asta de la un contabil, de la un avocat, poate de la un coleg.
E adevărat? Uneori da. Dar nu mereu. Și diferența dintre „am pierdut acești bani" și „i-am recuperat" poate fi un singur document.
De ce majoritatea renunță (și de ce greșesc)
Logica comună: termenul de prescripție e 3 ani, deci după 3 ani — gata, nu mai ai drept. Problema? E o jumătate de adevăr. Datoria nu dispare. Se pierde doar dreptul de acțiune în instanță — și doar dacă debitorul invocă prescripția.
Mai mult, termenul poate fi întrerupt și resetat de mai multe ori. Un email de la debitor care recunoaște datoria, o plată parțială, un proces-verbal de inventariere semnat — toate resetează ceasul.
Deci primul lucru pe care îl facem cu o datorie veche: verificăm dacă prescripția a fost într-adevăr întreruptă.
Pasul 1: Verifică dacă termenul a fost resetat
Caută în arhiva ta de emailuri, corespondență, contabilitate. Orice comunicare de la debitor care:
- Confirmă existența datoriei (chiar și parțial)
- Cere amânare sau eșalonare
- Discută modalități de plată
- Contestă suma, dar recunoaște existența obligației
Oricare dintre acestea, datat în ultimii 3 ani, înseamnă că prescripția s-a resetat de la acea dată. Dacă ai un email din iunie 2023 în care debitorul spune „vă plătesc în tranșe" — ai timp până în iunie 2026.
Pasul 2: Verifică dacă debitorul mai există
O datorie perfectă pe hârtie e inutilă dacă debitorul nu mai are nimic de urmărit. Verificăm:
- Statusul companiei — e activă, în lichidare, radiată?
- Activele — are bunuri imobile, vehicule, conturi bancare?
- Situația financiară — figurează venituri, are angajați?
- Asociații — cine e în spatele firmei?
Fără aceste informații, orice acțiune e o loterie. Cu ele, știi din start dacă merită sau nu.
Pasul 3: Evaluează cost-beneficiul
Pe o datorie veche, comisionul de recuperare e mai mare (25–35% vs 15–25% pe creanțe proaspete). Motivul simplu: efortul e mai mare, șansele mai mici, iar noi lucrăm pe comision la succes.
Deci pune balanța:
- Suma datoriei vs comisionul estimat
- Timpul necesar (datorii vechi pot lua 6–12 luni)
- Riscul juridic (dacă prescripția e incertă)
Dacă suma e mică (sub 10.000 MDL) și debitorul e greu de urmărit — probabil nu merită. Dacă suma e semnificativă și avem o recunoaștere de datorie recentă — absolut da.
Cazurile în care MERITĂ cu adevărat
Am recuperat datorii de 5, 7, chiar 9 ani în urmă. În toate aceste cazuri, erau trei elemente comune:
- O recunoaștere de datorie care resetase prescripția.
- Un debitor activ economic — companie funcțională, cu active.
- O sumă care justifica efortul — peste 30.000 MDL.
Dacă ai aceste trei elemente, nu renunța. Trimite dosarul spre analiză.
Când să lași balonul să zboare
Sunt honest cu tine: uneori, răspunsul corect e „nu merită". Dacă:
- Debitorul a fost radiat din registru
- Nu ai nicio dovadă de recunoaștere recentă
- Suma e sub pragul de rentabilitate
- Debitorul e o persoană fizică fără venituri urmăribile
În aceste cazuri, timpul și energia ta merită canalizate altundeva. Îți spunem asta direct, fără să încercăm să te convingem să lucrăm pe un dosar fără șanse. Pentru că lucrăm pe comision la succes — nu ne permitem să pierdem timp pe dosare fără viitor.
Trimite-ne datoria veche. Analiza e gratuită, răspunsul în 48 de ore, și dacă nu merită — îți spunem cinstit.